Fara scapare











{09/16/2008}   Dancing queens

Da, nu glumesc.

Printre primele lucruri pe care mi le-au prezentat colegii cand am ajuns in Frankfurt au fost zgarie norii.
– Nu inaltimea e cea mai interesanta, ci ce se petrece inauntru.
– Pai, sunt banci, nu? indraznesc eu din putina cultura generala.
– Majoritatea au restaurante la ultimul etaj, imi povesteste unul dintre nemti.
– In turnul ala pe care il vezi inainte, la ultimul etaj era o discoteca care se invartea in timpul programului. Dupa cateva vodci cand dansezi cu o fata ai impresia ca te invarti in jurul ei! rade altul.
Numai dupa aia?” ma gandesc eu
– Iar la subsolul Bancii Europene e discoteca in fiecare vineri seara. O sa mergem.
– In banca ai pe care o vezi organizeaza cocktailuri firmele de fitze si in una dintre seri poate merge oricine sa bea un pahar… Sunt fete care danseaza pe bar, imi sopteste el ranjind. Li se zice Dancing Queens.
– Nu prea mai cred in regine, rad eu.
– Hai, e interesant de vazut, mergem in seara asta!
Oh
– Plecam in zece minute… au mancare gratis!!!
– Nu, serios, nu mi-e foarte foame…
– Nu poti refuza experientele culturale!!
Ma intreb ce experiente culturale cauta ei in alte tari…”

Am plecat toti (eram cativa romani, nemti, o cehoaica si o norvegiana). Intram in cladire. Civilizat dealtfel… lift de banca, cu muzica de lift (pian jazz :-)) ) si oameni in costume. Oglinzi enorme, geamuri fumurii si marmura roz pe jos. Ce mai, o banca! Ma intrebam cum o fi sa lucrezi in asa un mamut, in cubicule … daca l-as fi cunoscut pe Dilbert (sper ca-l cunoasteti pe Dilbert) as fi ras de banca lor. Asa, mi se parea doar deprimanta.

Intram in bar, la fel, calm, civilizat, curat (ciudat de aseptic dealtfel) si colegii mei se imbulzesc care mai de care sa infulece niste paste galbene, verzi si rosii obisnuite cu ton (daca mai tin bine minte). „Deci asta era faimoasa mancare…”. Io nu ma omor dupa paste daca nu au sos de rosii mult.

– Va servesc ceva? aud o voce in spatele meu si cand ma intorc ma blochez. O chelnerita cu parul periuta rosu fucsia si picioare de doi metri fixati intr-o fusta neagra atat de scurta ca de abia o fixau jartierele la vedere, ma imbie cu un cocktail. Are un zambet cald. Ma intreb cati ani are si pariez ca nu e nemtoaica.
– Eu as vrea un …, se baga un coleg in fata mea.
Chelnerita zambeste si vazand majoritatea studenti ne propune sa asteptam Happy Hour pentru a fi serviti, care incepea in zece minute.
– Aveti timp sa terminati pastele, zambeste ea privind farfuriile aproap linse…
– Poloneza, imi sopteste un coleg de masa dupa ce pleaca. E plin aici. Ei beau si ele muncesc. Din fericire pentru noi…
– Esti cam dur, zic eu. Nu toti beau.
– … restul fura…

Fusesem avertizata ca nemtii pot fi destul de duri cu emigrantii, mai ales cu polonezii pe care au pica, imi promit in gand sa nu raman in Germania. Intelegeam de ce fata fusese sarcastica cu ei. Cand … suntem serviti. Incepuse Happy Hour. Eu nu prea rezist la bautura. O Caipirinha si ma culc. Insa Happy Hour tine oamenii la mese timp de ora cu gurile lipite de pahar. E ceva incredibil, unii beau pana pica, pana ii cara altii. Incerc vreo patru cocktailuri non-alcoolice spre rasul colegilor si ma intreb ce caut acolo.

Lumina barului se schimba din alb in orange-rosu si clientii inceteaza brusc conversatiile. Trei fete in lenjerie sar pe bar si incep sa danseze echilibristic printre paharele clientilor asezati in locurile strategice.
– Asa se distreaza bancherii in Frankfurt, imi striga cineva in ureche. Nu e  rau, nu?

Simt cum mi se strange stomacul. Am dansat si eu pe mese la viata mea. Insa ce te tine in viata cand te ridici din pat, iti faci fata acuarea , iti lipesti o peruca rosie de cap, iti tragi lenjeria de piele neagra peste corpul epilat in intregime si dansezi pe tocuri de 10 deasupra nasului unui blazat de 30-40 de ani…? Ma gandesc ca doar drogurile. Si alcoolul. Clientii le indeasa bani in sutiene si in slip. Ma gandesc cu groaza ca e bar cu intrare libera. Oricine poate veni.

Imi cer scuze de la colegi. Le zic ca pierd metroul. II las chelneritei bacsis toti banii din buzunar. Poate asa ajunge mai aproape de scop iese din bomba asta…
– Nu ti-a placut?? ma intreaba un coleg venit in fuga la lift sa-si ia la revedere.
– E prea tarziu pentru mine, zambesc si trag usa. Fetele celelalte vorbesc si rad, ignorand dansatoarele.

Intr-adevar era prea tarziu. Trebuia sa fi plecat din clipa in care am intrat…

Anunțuri


et cetera