Fara scapare











{12/09/2008}   Simplitate si coafuri

Un lucru ne socheaza pe noi romanii in general la vestici: simplitatea.

Imi amintesc reactia mamei mele cand a venit in Paris sau in alte parti din Franta. „Oamenii astia se imbraca asa … ca niste oameni normali!”. M-a pufnit rasul cand mi-a zis asta prima data. Eram fericita ca intelesese in sfarsit ca vopsitul parului, hainele ostentative si masinile de marca nu sunt importante aici.

– Frantuzoaicele astea sunt asa, cochete, da simple. Si barbatii sunt groaznic de urati!!!! Sa nu te mariti cu un francez, mama.
:-)))) I-am promis ca nu ma marit cu un francez urat.
– Si tunde-te si tu ca o fratuzoaica.
– Adica asa wacky? Ca alt cuvant nu am gasit…
– Fa ceva la paru ala. Si pune si tu tocuri, si putin ruj! Si poarta fuste!
Eu repetam litania mea in gand „taci, taci, taci, te vede o data pe an. taci, nu raspunde. las-o.”
– Pana si taica-tau zice sa te tunzi ca o frantuzoaica! Cine te ia asa??
– Mama, da pentru par ma ia? Si chiar daca ma ia il pacalesc o data, de doua ori, da intr-o zi se trezeste si ma vede nemachiata, necoafata si se prinde ca e ditai minciuna… Ce crezi ca face atunci?
– E, da. Asta nu e scuza sa umblii lalaie.
„Lalaie”. Iubesc cuvantu asta. Si altele din vocabularul mamei care ma caracterizeaza.
– Ca Sfanta Filofteea asa…
„A, da, uitasem de sfanta Filofteea…”.
– Eh, mai bine decat Magdalena… nu?
– Ai grija, ce zici… Unde e icoana aia?
– Unde ai lasat-o, langa pat.
– E cu spatele, nu???
– Of, mam…



et cetera