Fara scapare











{09/16/2008}   Manele

Una dintre primele bucurii de care am fost lipsita brusc cand am aterizat aici a fost … lipsa de manele. NU am realizat imediat. Mi se parea doar ceva mai linistit, eram mai putin nervoasa, dormeam bine noaptea…

Si brusc intr-o zi am realizat ce lipsea. Eram in Paris in metrou cand… doi eh… domni rromi ca sa zic asa… intra in vagon cu un casetofon de ala vechi in mana si aud glorioasele acorduri ale slagarului „Libera la mare”. Sa va explic acest concept. Aici nu se canta in metrou doar asa, din gura. Baietii au ridicat stacheta nitel, doar suntem in capitala culturii si modei, in metrou se face … playback!! Cum de nu s-au gandit si ai nostri?? Dar in fine, aici se vede diferenta de fonduri, aici isi permit un casetofon, spart vai mama lui, dar care functioneaza…

Va inchipuiti deci doi ditai … oamenii cantand „ne iubim pe nisipul fierbinte, nu mai sunt o fata cuminte” in aplauzele francezilor, care oricum nu intelegeau nimic… si care sunt fani muzica „orientala” cum ii zic ei.

Bun, toate bune si frumoase, radem, petrecem, insa prestatia se plateste domnilor! Nu platiti? Va luati o vorba de bine spusa cu zambetul acela caracteristic pe care l-as sterge cu buretele de pe fata lor oricand… N-am rezistat si le-am aratat obrazul. „Nu-i frumos sa injuri oamenii in alta limba decat a lor…”. „Vaaai, domnisoara e romanca de-a noastra…”. „De-a voastra… hm…”

Si ne mai miram cand francezii fac confuzia intre romani si rromi… 🙂 Nu stiu sincer cu cine intra mai des in contact.

Anunțuri


et cetera