Fara scapare











{06/23/2009}   Jam session

Ultimul jam session cu cei de la scoala, inclusiv cu profii.

Anunțuri


{12/12/2008}   Careless love…

Daca n-ati mai plans de fericire de mult… I have the secret 😀
O cheama Madeleine Peyroux, e hipersensibila si-si distruge singura concertele de timiditate (nu are curaj sa se uite la public). Da ce voce, Doamne… Multi zic ca e Billie Holiday a anilor 2000…

Love, oh love, oh careless love,
You’ve fly though my head like wine
You’ve wrecked the life
Of many a poor girl
And you nearly spoiled this life of mine

Love, oh love, oh careless love
In your clutches of desire
You’ve made me break a many true vow
Then you set my very soul on fire

Love, oh love, oh careless love,
All my happiness I left
Cause you’ve filled my heart with weary old blues
Now I’m walkin’ talkin’ to myself

Love, oh love, oh careless love,
Trusted you now it’s too late
You’ve made me throw my old friend down
That’s why I sing this song of hate

Love, oh love, oh careless love,
Night and day I weep and moan
You brought the wrong man into this life of mine
For my sins till judgement I’ll atone



{12/12/2008}   Jazzurile mele preferate

La cerera publicului, cateva din preferatele mele in jazz (pentru moment,pentru ca inca descopar si mai am cateva tone de ascultat)

Sa incepem cu cantaretele:
Dinah Washington, din care s-a inspirat mult Amy Winehouse…
Teach me tonight
si varianta lui Amy (ce mega-voce are, Doamne… pacat de ea)

Putin Sarah Vaughan cu All the things you are

Putin scat de Ella in Lullaby of Birdland

Si varianta mea preferata de Summertime tot cu Ella, in care orchestra canta originalu de Gershwin (cred, da’ cam asa suna).

Si fiindca jazz fara saxofonisti nu exista 🙂

Jordu cu Max Roach (care e baterist de fapt…)

Invitation, Coltrane, cantat de Dinah aici (n-am rezistat 🙂 ). Si mai am Nature boy de Coltrane cantat de Natalie Cole si preluat si de Massive Attack cu David Bowie 🙂

Deasfinado – Stan Getz (deja plang aici), care mai are si One note samba si The girl from Ipanema (si uite asa intram si-n jazzu sud american)

Si da, ca tot l-am facut anu trecut Freddie Hubbard (I love this).

Si niste pian:

Keith Jarret (primul album, Belonging, preferatul meu)
Keith Karret – Spiral Dance
Keith Jarret – As long as you’re living yours
Keith Jarret – The Windup

Eugene Maslov – Nardis

Oscar Peterson – Witchcraft
Oscar Peterson – All of me

Si All of mevarianta vocala a lui Billie Holiday (pe care o ador, pe ea, pe Billie).

On green dolphin street de Miles cu Bill Evans la pian

Si McCoy Tyner (preferatul meu, pianistul lui Coltrane) cu o piesa de Monk – rabdare pana la 01:55 cand inepe solou. Si daca tot suntem la McCoy, sa punem si My Favourite Things al lui Coltrane…

Un mic Herbie Hancock cu Cantaloupe Island (in caz ca va intrebati de unde vine hitul celor de la … cum ii chema…?). Eeeh multe vin din jazz…

Dar sa nu uitam Dave Brubeck Quartet si Take five 🙂
Si niste Horace Silver 😀

Gataaa!



5000 subcontractati +1000 manageri

Sau cum zice un coleg ii dau afara pe aia care decid si pe aia care muncesc… CIne mai ramane?

Om trai si-om vedea.



Ce faza ma uitam zilele trecute la desene animate si mi-am dat seama ca unele fraze sunt absolut a b s u r d e dar cand eram mica nu realizam… De exemplu:

– Cum adica, tatal meu e in interiorul tau?
– Cum crezi ca sunt atat de puternic? Creierul Vegeta combinat cu puterea tatalui tau mi-a multiplicat forta…

– Va veti concentra, va veti strange puterea impreuna … Am nevoie de experienta voastra sa ma transform…
– Mi-e frica, bunicule!
– Nu te teme, draga mea, puterea mea vine din creierul Vegeta…

– Veti pieri impreuna, multumeste-mi!

– Tu esti? Tu vorbesti din maruntaiele monstrului?

– As fi preferat sa pastrezi aparenta de acu o ora. E perturbant sa ai un bunic de zece ani!

– Pamantul va exploda!
– Bunicule, am uitat un catel pe Pamant!
– Trebuie sa amanam explozia… (DA, de acord! LOL)



{12/09/2008}   As vrea…

As vrea de Mos Craciun, un iubit suficient de nebun incat…

sa ma invete ceva in fiecare saptamana;
sa rada de mine si sa ma faca sa rad. mult;
sa nu tipe la mine niciodata;
sa faca misto de toti oamenii prosti dar sa-i tolereze;
sa plecam undeva la 5 dimineata sau la 3 noaptea pentru ca afara e prea cald sau frig;
sa mancam prajituri/bolboane/fructe la 5 dimineata dupa ce am facut dragoste;
sa ma imbete cand sunt deprimata/speriata/panicata/trista/enervata;
sa rada cand nu stiu sa citesc contoru de apa sau ma panichez ca mi se aprinde becu de la baterie cand conduc;
sa bem bere/suc/ceai si sa mancam floricele in timp ce ne uitam la un film cu masini, avioane, western sau animatie;
sa mergem prin locuri (munte, schi, orase, oriunde!);
sa poarte tricouri colorate si wacky (asta nu e obligatoriu);
sa asculte muzica buna (obligatoriu);
sa-mi iubeasca viitoru caine (fffff obligatoriu) 😀 si nepoata de 8 ani ( e cooola pe bune)

Vreau multe? Semnam mai multe? Poate obtinem raspuns de la Mos ceva…



{12/09/2008}   Ciorapi cu gauri

E asa tare la moda aici ca gagicile sa poarte ciorapi plasa sau cu model.

Domle din cate mi s-a explicat mie la noi ciorapii de genu asta sunt pentru o seara salbatica, nu? Cine pune ciorapi asa la birou?

Eh, aici e ceva natural. Si cum sa zic sansele de angajare cresc exponential daca ai asa ceva. Si cum io nu am… Incep sa-mi fac probleme mari despre ce sanse de cariera am in tara asta :-)))



{09/19/2008}   Schimb de apartament

Pana acum cateva luni imparteam apartamentul cu .. fostul meu coleg de apartament. Un baiat tare de treaba. Aveam un ditai monstru in centru de 90mp, vedere la mare & stuff. Frumos. Intr-un final a decis a schimbe orasul si s-a mutat. Asa ca a trebuit sa schimb apartamentul si sa trec prin bucuriile sistemului de inchiriere francez singura, pentru prima data.

Bineinteles e simplu sa gasesti ceva. Insa ceva ce-ti place, se incadreaza in pret, etc, mai greu. Preturile aici variaza intre 300, 400 pentru un apartament doua camere 40mp pana la 800 o casa. Daca eram mai multi, sau chiar si in doi, puteam inchiria usor o casa cu gradina, pentru ca sunt extrem de accesibile. Dar fiind singura m-am multumit cu un apartament. la inceput cautam cu gradina. Greu.

Am gasit un duplex (parte dintr-o casuta practic) si partea lui de gradina, parcare, etc. Frumusel. Trebuia sa trec printr-o agentie, cu dosar & Co. M-au refuzat. Pentru ca firma care m-a angajat are sediul social in Paris… si le era teama ca voi pleca repede. In fine. Dupa cateva cautari dezasperante de doua saptamani am mai gasit un duplex la un particular (deci fara taxa de agentie), cu vedere la mare, la fel, micut, luminos. Intr-un final am semnat. Avand un venit constant destul de ridicat pentru regiune nu am avut nevoie de garant. In Paris de exemplu ai nevoie. Mi l-au dat cu frigider si chiuveta, insa au reamenajat tot – zugraveala, baie, cabina de dus, totul era impecabil.

Chiriile aici includ intretinerea si apa. Platesti un avans de o luna ca garantie. In rest, platesti o data pe luna si daca cumva consumi mai mult ai o majorare anuala. Mi s-a intamplat anul trecut fiind doi sa platesc asa ceva. Pe langa asta, o data pe an primariile baga o taxa de locuinta. E cam valoarea unei chirii. Asta e tot.

Civilizat si corect. Cand mi s-a stricat butonu de la intrare a sunat proprietarul, in doua zile era reparat. La fel, cand nu mergea cheia a venit sa verifice cand nu eram acasa. In rest nu stiu ce/cum face, nu ma bate la cap, practic nu exista. In apartamentul celalalt nu l-am vazut decat de doua ori in doi ani de zile. Si vorbeam cu mai multi prieteni, asa e in majoritatea cazurilor.

Exista si exceptii. In fiecare an avem stagiari englezi aici. Schimbandu-se unul dupa altul, au obisnuinta sa pastreze acelasi apartament. Proprietara il inchiriaza partial mobilat, in centru si are trei camere pe care le inchiriaza separat. Intr-o zi colegul meu vine enervat in birou:

– G, e normal sa vina proprietara la mine fara sa ma anunte?
– Nu, in mod normal nu. Sa vina la usa sau cum?
– Nu, cand nu sunt acasa…
– Cum adica, a intrat in casa cand nu erai acolo??
– Da…
– Te anuntase ca vine?
– Ma anuntase ca va face vizite sa inchirieze celelalte camere.
– E obligata sa zica cand vine, sau sa te sune inainte.
– In Anglia trebuie s-o faca cu 24 de ore inainte. Si nu a facut-o…
– Aici e la intelegere, insa trebuie sa sune.
– O sunam?
Am sunat-o frumos pe dna din partea firmei, sa punem putina presiune si i-am explicat ca in codul penal este scris ca nu are voie sa intre in apartament decat daca anunta sau daca intra in orarul de vizite hotarate impreuna cu locatarul. La inceput a incercat sa atace. Ca nu era curat in casa si voia sa faca vizite dar nu putea. „E viata lui si are dreptul”. „Insa l-am avertizat ca fac vizite”. I-am amintit ca trebuie sa-l anunte cand vine in vizita si ca poate fi usor atacata daca face asta fara sa sune. S-a eschivat. De a doua zi incepuse sa-l anunte cand si cu cine venea. Si-a cerut scuze, a renovat apartamentul si le cumpara masina de spalat.

Ma intreb cati proprietari din tara ar fi facut atatea…



{09/19/2008}   Mic-dejun

Acu cateva luni m-au luat niste prieteni cu ei in centrul Frantei, la sora unui dintre ei. Ne trezim de dimineata sa ne asezam la masa si gazda ma intreaba daca imi pregateste ceva sau imi fac eu.

– Imi fac eu o omleta.
– De dimineata ????
– Da, ai niste crenvursti?
– … esti nebuna… o sa-ti explodezi ficatul.
– Domle, am trait 25 de ani mancand asa n-o sa mor acum.
– Nu vrei niste lapte cu cereale?
– … mmm, nu. Lasa ca fac omleta.
– Nu inteleg cum poti manca sarat de dimineata.
– Pai englezii sunt la fel.
– Englezii si gastronomia…



{09/19/2008}   Operatii estetice

Eram in Londra, la un interviu. Cu o zi inainte ma plimbam cu o fosta colega.
– Auzi, te gandeai tu acum x ani ca vom ajunge sa ne plimbam prin City…
– Mai, sincer, nu. (Nu ca m-ar fi impresionat ultra-laudata Londra cu ceva, sincer, eu sunt fan Paris).
– E misto totusi viata asta.
– Da, nu e rea. Mai ales ca e cat de cat echilibrata, zic io. Adica nu mi-am daramat sanatatea, nervii si familia ca sa plec. Am un job onorabil, pot chiar sa zic ca fac cariera, suntem ok. Mai stii ceva de prin tara?
– Mai nu prea, m-am detasat total. Ma scarbesc mizeriile si barfele si vecina de la etaju doi care stie ce face toata lumea si patronii care sclavesc oamenii…
– Hai ca nici aici nu-s prea draguti, rad io.
– Mai aici macar din frica nu te insulta in fata.
– Englezii astia… Mie mi s-au parut foarte duri (tocmai avusesem un interviu destul de socant, voi povesti si despre asta).
– Sunt, sunt cam naspa, mai ales cu est-europenii, ne vad ca pe lumea a treia.
– Doar ca te platesc ca pe ei, rad eu.
– Da, asta nu e rau. Din tara, ce sa aud. Ah, ai auzit ce-a facut … ?
– Nu, a divortat, ce-a facut?
– Nu, mai, aia e ceva normal…
– … ah bon…
– Si-a facut operatie estetica.
– La ce naiba? Ca era ok.
– La nas…
– E nebuna? Al meu e mai mare, ma bufneste pe mine rasu. De fapt ce ma mir, vad ca e la moda.
– Da, cica s-a dus sa faca o liposuctie…
– …
– … si daca tot era in vizita si-a operat si nasul, si-a facut si aia si aia…
– … aha…

Revenind la birou, in pauza de masa (ca atunci se discuta toate) o colega (englezoaica) ne marturiseste ca si ea s-a operat. Toti suntem socati. Normal, cand vezi un om de un an, nu-ti inchipui ca si-a taiat nasul inainte sa-l cunosti… Si ne arata poze cu inainte/dupa…

Cateva lucruri ma opresc totusi:
1. Doare ca naiba dupa (mi s-a spus)
2. Nu ai voie sa bei apa dupa o zi intreaga
3. Daca nu iese cum vreau … ce fac?
4. Daca o sa am o fata si ma mosteneste ce-o sa-i zic, al meu e mai frumos, l-am operat, sac!
5. La batranete ce se intampla, cade?



et cetera